Back On The Road

După câteva nopţi în care nu am dormit, două energizante şi o cafea, un concediu care se termină miercuri, stau şi privesc pe geam la luminile care se văd cât e câmpia de lungă şi de lată. Nu, nu stau la ţară, stau în Rahova. Adică, mă rog, cam tot aia.

Bag pula, sunt obosit mort, dar n-am somn şi mă mir că organismul încă face faţă. Eh, fuck it, sunt tânăr, n-o să mor, că nu-s emo.
Constanţa e mişto şi de căcat în acelaşi timp. E mişto că sunt fete faine, iar aici nu mă refer la turiste, e mişto că e rockotecă, un loc mult mai obscur decât Jackul autohton, e mişto că e băutura ieftină, dacă mai eşti în stare să-ţi dai seama cât cheltui pe ea şi mai e mişto că e fix pe mal de mare şi de orice punct al ei ai pleca, în maxim 30 de minute ajungi pe plajă.

Concediul a fost iarăşi mişto şi de căcat în acelaşi timp. A fost uber-fain la munte, a fost mişto şi la mare până la un anumit punct. În fine, atâta timp cât am rămas cu ceva amintiri plăcute, n-am de ce să mă plâng. Au fost momente bune şi momente nasoale. Mi-am făcut material pentru scris ceva short story, cândva curând, când o să fiu mai odihnit. Sau poate o scriu chiar azi, fuck knows.

Putea să fie mai bine. Poate altădată. Zici c’est la vie şi le fuţi muma-n cur de franţuzi.

Câteva dedicaţii:
Mihnea: coane, scuze pentru seara aia, dar deh, aşa e când nu afli istoria. sper că e totul ok.
Radu: mersi pentru cazare. ai tăi sunt de treabă şi maică-ta face sarmale bune.
Ana (sora lui Radu): nu-i mai lăsa pe ăia de la hotelul lui peşte să-şi bată joc de tine.
Meetzer: scoate-ţi naibii pâlnia din gât, că de-aia te îmbeţi din 2 beri.
.chester: eşti o curvă. ţi-era lene să vii la o bere.
Sonia: eşti o tipă faină. really nice knowing you, and thank you for inspiring me.
Marco: ca să înveţi să joci biliard, tre’ să şi joci.
Radu (fratele lui Mihnea): Eşti dement.
Vick: e bine acasă. btw, ţi-am zis eu că-ţi trece măseaua dacă-i dai cu alcool.

Dacă am uitat pe câţiva, asta e, I was drunk.

Un mic fragment din short story, and don’t worry, o să fie pură ficţiune.

Şi marea şi luna plină şi blestematul de hotel care arăta ca Titanicul, când îl priveai dintr-un anumit unghi, îţi mai aminteşti tu oare, îţi mai aminteşti, sau mai bine uiţi?

Peste o oră răsare soarele.
Mă duc să mă culc. Noapte bună.

edit – ia uite ce mai caută lumea la mine pe blog:
“Numai Poze cu secretara fututa la birou”

…