Chronicles of a journey called \"life\".

Vorbe de duh

Jobs will kill you on the inside

The main reason you guys haven’t seen stuff written on this page in the past few years is simple: it’s called a job.
Work, my friends, is death. Death of inspiration, death of passion, death of happiness. I didn’t write here any longer because I didn’t want to bore you. Because I didn’t want to bore myself anylonger. Because I got boring. Because I became part of their god damn system. Wake up, eat, coffee, shit, wash up, get dressed, all of these in under 45 minutes and then go that horrifying place for 8 hours +1 on the subway on the way there and another one on the way home. Get home, eat, watch a tv show or two, maybe read something, on a good day fuck, then get back to sleep. With some breaks of going out, having a few beers, coming back home and starting over again.
These have been the past few years of my life, more or less. Specifically since i stopped writing. Adult life doesn’t really suit me and it isn’t particullary entertaining, either.
For most people, it’s enough. You look at your parents, having the same jobs for years and years and living the same, and you think, maybe it ain’t that bad.

It is.

Look closer. Do they seem awfully happy? Because all i see are shells holding regrets that they couldn’t fulfill most of their dreams. Especially since you came along.
It’s not fair that you have to follow this awful routine just to pay the rent/mortgage, the bills and have a meal. Maybe work harder, you’ll be able to save enough for a car and couple of weeks vacation every year. It’s not fair to work your ass off and watch your boss get his ass fatter while climbing in his new SUV. It’s not fair to give up on your dreams in order for other people to fulfill theirs. It’s not fair to work just because society tells you.
If you have to work, work on your dreams. Think good and think hard on what you really like and what you really want to do before you end up working a dead-end job that will get you nowhere, where you’ll accomplish nothing of substance for yourself. Don’t give up on those dreams and don’t give up on yourself.
Figure out what you like on your on, because in most cases, school won’t teach you shit and you won’t know what you’re good at. Don’t let anybody get in the way of your dreams and don’t let anybody laugh on them. If you like cooking, go on and pursue your dream to be a chef, no matter how ridiculous those around will think it will be. Go on and dance, sing, write, be a tv star, follow that dream and start working on it as hard as you can.

Don’t start a job that will get you nowhere. Don’t start a job just to pay for college, unless you know for certain you’ll be able to get work when finishing that college. Work that you’ll actually enjoy doing. There’s nothing more fulfilling than waking up in the morning knowing you’re gonna spend a few hours doing something you actually like.
Follow your damn dreams. Make sure you have enough time to even have those dreams.

I respect Mihnea for quitting his job and writing his own book and actually publishing yet. I haven’t had a chance to buy it yet, but I will as soon as I can. I’m sure it’s good, and even if it won’t be, it doesn’t really matter, cause it’s his first.
In the meantime, I’m starting to work on my own. It’ll probably suck, but I know it’s ok, I’ll get better, cause it’s what I want to do. I’d quit my job tomorrow if I didn’t have rent and bills to pay. But in the meantime, I’ll be focusing on what I have to do for myself, not for others. I’ve had my wake up call. Maybe it came late, maybe not. Better now than having a midlife crysis in 15 years.

Best of luck to everyone. I’m not sure how often I’ll be writing here and I won’t make any promises. But one thing is certain: I will not bore you.


Smiling like a killer

Motto: în spatele fiecărei ficțiuni stă cel puțin un strop de adevăr

Bună seara, doamnelor și domnilor. În seara asta vom vorbi despre crimă.

Întrebarea care ar trebui să se pună nu este “De ce?”, ci “Cum?”. Dar pentru distracția voastră, hai să răspundem și la prima.

An eggplant is just an eggplant, but meat is murder, and murder tastes really fucking good. (D. Leary)

Se spune că unii o fac să supraviețuiască. Alții pentru că le e foame. Alții pentru că religia sau politica le-a spus să o facă, iar alții o fac pentru că li s-a ordonat. Cei mai demenți o fac pentru distracție. Alții o fac pentru că le trezește anumite instincte sexuale. Alții o fac ca să se apere.
Părerea mea e că toate motivele de mai sus nu înseamnă absolut nimic. O facem pentru că e în sângele nostru și în natura noastră. În fiecare dintre noi zace un potențial ucigaș, așteptând să iasă la suprafață. Străinul care stă lângă tine în autobuz pare pașnic. Asta nu înseamnă că nu o să-ți înfigă un creion în ochi fără cea mai mică ezitare, poate chiar fără să-și dea seama ce face. Sau poate femeia pe care o iubești o să strângă din dinți în timp ce ți-o suge și o să te lase să sângerezi până mori. Străinul care asfaltează strada poate să-ți fută un târnăcop în cap, crăpându-ți țeasta și omorându-te pe loc. Sau, sau, sau.

În subconștientul fiecăruia zace o bestie care nu poate fi depistată. Clinic, sunt perfect normal. Cel puțin așa mi-au zis când am făcut ultimul test psihologic. Îmi venea să le zic că nu se pricep foarte bine la meseria pe care și-au ales-o. Orice om cu un iq un pic peste medie poate să păcălească un test psihologic. Da, știm că ți se cere să răspunzi cât se poate de sincer, dar tre să fii cel puțin tâmpit să bifezi că-ți place foarte mult focul. Sau că atunci când erai mic îți plăcea să chinui animale.
Oarecum ironic e că de-a lungul timpului au fost asasinați taman oamenii care ne învățau să trăim împreună, pașnic. Iisus, JFK, John Lennon, Martin Luther King și lista poate continua. În continuare Imagine rămâne o piesă foarte mișto.

Un om devine cu adevărat înfricoșător atunci când rămâne singur cu mintea sa. “Somnul rațiunii naște monștrii” este o expresie cât se poate de adevărată. Nu există arme de distrugere în masă, există oameni care distrug în masă. Cele mai crude lucruri săvârșite vreodată au fost săvârșite de către oameni. Potențialul nostru distructiv este inimaginabil și este probabil unul din lucrurile pe care le avem care tinde către infinit. Pentru că nu poți număra metodele prin care poți chinui, tortura, ucide, distruge. Avem puterea de a rade de pe fața pământului absolut orice dorim. Dacă mi-e groază de ceva pe lumea asta, mi-e groază de potențialul propriei mele minți.

Poate că până la urmă ăsta este “păcatul strămoșesc” sau cum dracu îi zicea. Faptul că avem în noi instinctul de a ucide și nu putem scăpa de el sub niciun chip. Putem să încercăm să-l controlăm, să-l ignorăm, dar sunt absolut convins că, urmând cursul unor evenimente extraordinare, niciun om nu va ezita să ucidă pe altcineva. Ceva în minte va face “click” și o să se întâmple fără să-ți dai seama. Fără să clipești. Fără frică. Fără să eziți. O vei face. Indiferent cât de bun ai fost pe parcursul vieții. Indiferent cât de religios. Indiferent cât de tolerant. O vei face.

Și o vei face zâmbind.


The snake

“Paulie:  Amazing thing about snakes, is that they reproduce spontaneously.

Tony:  What do you mean?

Paulie: They have both male and female sex organs. That’s why somebody you don’t trust, you call a “snake”. How can you trust a guy who can literally go fuck themselves?

Tony: Don’t you think that expression would come from the Adam and Eve story? When the snake tempted Eve to bite the apple?

Paulie: Hey, snakes were fucking themselves long before Adam and Eve showed up, T.”


let’s party

Încă o gură de whisky, încă o pagină albă care mă aşteaptă. Încă un torent de frustrări, nervi şi necazuri ce se adună pe zi ce trece.

Încă o bere, încă un fum, încă o pizdă. Barman, nu te opri, lasă-le să curgă. O lungă petrecere şi o lungă prăbuşire. Viaţa e o glumă proastă.

Sunt alcătuit din suma viciilor mele şi nu pot să neg asta. Sunt suma tuturor greşelilor pe care le-am făcut şi pe care le voi face. Pentru că lumea te judecă după greşeli, nu după realizări. Oamenii se grăbesc să judece, întotdeauna. Uitaţi-vă la Clinton. N-a contat câtuşi de puţin că atâta timp cât a fost preşedinte, ţara a prosperat, a avut o economie puternică şi era în general mult mai bine privită decât acum. Va fi ţinut minte în istorie drept omul care i-a dat muie unei evreice.

Nu, nu mă mai agit cu ce se întâmplă prin căcatul ăsta de ţară. România, mori odată. Nu mai există speranţă, nu mai există salvare.

Apropo, urăsc mizeria asta de criză.

Life’s just one big stupid party. You drink, you smoke, you fuck, you die. Asta dacă nu te chinui să laşi ceva în urmă. O moştenire. Şi nu, nu mă refer la bani, mă refer la chestii cu adevărat notabile.

What do you choose?


Californication Wiseness (III)

“-Oh, that’s why you’re here. I thought you might’ve come by because you found out I fucked your wife in almost every room of your house. No? Yeah, every room of your house. And, um, I’m sorry about the rug, I didn’t realise the old lady was a squirter.”

Happy new year, motherfuckers.


Californication Wiseness (II)

Fuck.


Înţelepciune-n două rânduri

Punct şi de la capăt. Întreaga noastră viaţă e un şir de alineate.

Politica omoară spiritul.

Melodie de mood:


Californication Wiseness

“-What’s your latest obsession?

-Just the fact that people seem to be getting dumber and dumber, you know, I mean we have all this amazing technology and yet, computers have basically turned into four figure wank machines. The internet was supposed to set us free, democratize us, but all it’s really given us is Howard Deans aborted candidacy and 24-hour a day access to kiddie porn, you know, and people, uh, they don’t write anymore, they blog, instead of talking, they text, no punctuation, no grammar, L.O.L this and LMFAO that, it just seems to me that’s just a bunch of stupid people pseudo-comunicating with a bunch of other stupid people in a proto-language that resembles more with what cavemen used to speak than the King’s English.

-Yet, you’re part of the problem, I mean, you’re out there blogging with the best of them.

- Hence, my self-loathing.”

Hank Moody, Californication, episodul 5, seria 1.
Quoted for truth.


Vorbe de duh

“We live to do three things: fuck, eat and sleep. In that order. And all in between we’ll do whatever you want, we’ll buy you tampons, whatever the fuck you want. As long as you fuck us and feed us. And let us sleep a little. We’ll build you a fucking house! We’ll fuck you when you have a cold, we don’t care!”

Citire de la Denis Leary.


Legi şi reguli

Legea lui Dow:

Într-o ierarhie, cu cât nivelul e mai ridicat, cu atât confuzia e mai mare.

Cele 10 reguli ale managerului de proiect după Spark:

1. Caută să pari extraordinar de important.
2. Încearcă să fii văzut alături de oameni importanţi.
3. Vorbeşte cu autoritate; totuşi, insistă doar asupra datelor evidente şi confirmate.
4. Nu intra în controverse, dar dacă eşti încolţit pune o întrebare irelevantă şi lasă-te în scaun cu un zâmbet mulţumit, în timp ce adversarul încearcă să-şi dea seama ce se întâmplă – iar pe urmă schimbă repede subiectul.
5. Ascultă atent cât timp ceilalţi dezbat problema. Axează-te asupra unui fleac şi insistă pe el până-i îngropi.
6. Dacă un subaltern îţi pune o întrebare pertinentă, uită-te la el de parcă şi-ar fi pierdut minţile. Când îşi coboară privirea, pune-i aceeaşi întrebare uşor schimbată.
7. Obţine un proiect strălucit, dar fereşte-te de prim plan sau de lumina reflectoarelor.
8. Ieşi din birou cu pas vioi – scapi astfel de cea mai mare parte a întrebărilor puse de subalterni şi de superiori.
9. Ţine întotdeauna uşa biroului închisă. Musafirii devin precauţi, iar tu dai mereu impresia că eşti în toiul unei discuţii importante.
10. Dă numai ordine verbale. Nu scrie nimic din ce ar putea deveni compromiţător.

Legea lui Jones:

Cel care poate zâmbi când lucrurile merg prost a găsit pe cineva pe care poate să dea vina.

Legea formării subcomisiilor după Matilda:

Dacă ieşi din sală, eşti ales.

Axioma lui Gourd:

Şedinţa este un eveniment care se desfăşoară când vine vremea să se piardă timpul.

Mai am, dar mi-e lene să mai transcriu.
Luate din “Legea lui Murphy”, de Arthur Bloch, editura Humanitas.
Vă recomand să o cumpăraţi.


Somnul raţiunii naşte blonde

“Somnul raţiunii naşte femeia.”

“Somnul raţiunii naşte deşteptăciunea.”

“Somnul raţiunii naşte mintea.”

Genial. Emisiunea lui Negru, ediţia epică.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 95 other followers