Back On The Road

După 39 de ore de joacă, am terminat şi cu Dragon Age. Blight-ul a luat sfârşit, archdemon-ul a fost tăiat bucăţele, Morrigan… nu vă zic ce s-a întâmplat cu ea, iar eu… sunt marele erou al Ferelden-ului.
Cel mai bun joc al anului şi cel mai bun RPG al ultimilor ani.

10/10. Bioware a dat lovitura, din nou. Epic game is epic.

Aş face review, dar mi-e greu să cuprind în 1500-2000 de cuvinte tot ce înseamnă jocul ăsta. Mai bine jucaţi-l.
Acu, nuş ce să fac, să mă apuc de Neverwinter Nights 2, sau să continui cu The Witcher?

Nu ştiu dacă aţi auzit sau nu de el, dar de BioWare am să presupun că aţi auzit. Dacă n-aţi auzit de BioWare, atunci mai mult ca sigur aţi auzit de seria Baldur’s Gate, Baldur’s Gate 2 fiind unul dintre cele mai complexe şi mai iubite RPG-uri din istorie, de seria Neverwinter Nights, de Star Wars Knights of The Old Republic, dacă nu de Jade Empire sau mai recentul Mass Effect. Iar dacă n-aţi auzit de niciunul dintre titlurile astea, înseamnă probabil că n-aveţi nicio tangenţă cu jocurile pe calculator, caz în care acest post nu vi se adresează.

Deci, după cum ziceam, BioWare a revenit cu un nou RPG de talie grea, anume Dragon Age: Origins, subiectul acestui articol. Făcut pe un engine nou nouţ, rupt de universul D&D, presupus urmaş spiritual al seriei Baldur’s Gate. Şi din ce am citit până acum despre el, are toate şansele. 6 începuturi diferite, în funcţie de clasă, un plot ce se anunţă a fi “‘dark heroic fantasy’ story that will be told on an epic scale with mature themes.”, peste 70 de ore de gameplay şi o groază de alte chestioare.

Şi apare mâine, dar am reuşit să pun mâna pe el astăzi, aşa că voi reveni cu detalii cât de curând şi eventual şi cu o opinie de la Radu, care e ceva mai iniţiat în universul RPG-urilor decât mine.

Până revin, vă las cu un trailer şi cu pagina oficială. Enjoy.

http://dragonage.bioware.com/

Ok, primele impresii de la Radu:

“Dude, abia am terminat quest-ul principal introductiv, asa ca nu pot da cine stie ce detalii. Iote experienta mea de inceput:
Am ales sa-mi fac un Elf Fighter, cu background de City Elf, ca mi se parea mie mai intrigant. Background-ul reprezinta povestea ta de inceput, si zona in care vei petrece primele minute. Nu zic ca-i cine stie ce inventie majora, dar in BG2, NWN, KOTOR, ME, etc, incepi jocul la fel, deci da bine la replay value.

In fine, trec repede peste partea cu customizarea (in BG2 singurele optiuni estetice erau alegerea numelui, a portretului, si parca a culorii armurii), care-i gen Oblivion, de-ti permite sa schimbi marimea nasul, adancimea obrajilor, numarul de ochi de pe fata, etc, chestii cu care se ocupa numai weeekend warriors, de-au intrat accidental in asta crezand ca-i vreun hack and slash cu prostii de tipul tactical dismemberment. Ajung sa-mi distribui atributele, intr-un sistem cam prea apropiat de cel D&D, imi aleg skilluri (poison making, trap making, combat tactics, stealing, etc), apoi talente, care-s abilitati de lupta, ba pasive, ba active.

Dau play, astept sa se incarce, imi apare un filmulet care prezinta situatia elfilor in asezarile omenesti (inainte, elfii erau sclavii oamenilor, iar acum desi sunt liberi, traiesc intr-un fel de ghetouri), aplaud initiativa celor de la BioWare de a nu reprezenta hipiotii acestia drept cine stie ce aristocrati, si aflu ca ma casatoresc. Stiu c-ar trebui sa fie un fel de dark fantasy world violent, dar nu m-asteptam la asa brutalitate. In fine, “in the interest of time”, mai sar din rahat, si ajung la partea in care un nobil human vine prin oras in cautare de niste voluntare pentru cantina de saraci de la castel, sau ceva de genul. Isi ia un borcan in ceafa, asa amical, de la verisoara ta, o elfita roscata. Amicii lui il iau pe sus si-l duc acasa, ca un frat boy wasted dupa mai multe beer kegs, ca e rusine daca se afla c-a fost pwnuit de o muiere. In fine, crezi ca totul e ok, te duci sa te casatoresti, dar marlanul apare iar. De data asta ia femeile pe sus, si cand m-am impotrivit
(poti sa alegi sa nu faci nimic), am fost pleznit ca o tarfa de 2 dolari din Tijuana.

Dupa ce satenilor le cresc in sfarsit testiculele, decid ca furtul si futezarea fumeilor nu e un lucru prea dragut din partea nobililor. Un elf spune ca poate infiltra pe cineva in castel, sa recupereze nestematele pretioase (si eventual, stiti voi, poate recuperati si don’soarele), asa ca eu cu varul meu ne oferim voluntari. Blabla, alte rahaturi, si ajungem la combat. Nu stiu ce impresie v-au facut trailerele, dar nu e action, e un fel de NWN/WoW. Bagi potiuni si skilluri in hotbar, dai click dreapta pe adversar pentru a initia atacul, si astepti. Mai apesi pe-un skill de atac, sau pe un skill “maintained”, care-i un fel de Stance de-al Warriorului din WoW, ca sa intelegeti mai bine, dar care iti seaca Stamina treptat(un fel de mana pentru warrior). Cand dai in inamic, zici ca dai intr-o punga de sange, fiindca la sfarsitul luptei vei fi acoperit din cap pana-n picioare de-acest nectar vital. Si nu se duce, decat cand schimbi armura. Imi pare rau ca nu dezmembrezi inamicii, maxim
intervine o animatie de decapitare ca un fel de “finishing move”, dar e random, nu poti controla cand sa-l rabatezi pe vreunul. Ajung in cele din urma la nobil, dar nu sunt obligat sa il ucid. Imi place ca jocul ofera optiuni, nu e chiar asa de one-sided.

Ai ingrediente alchimice, ai un Codex in care sunt stocate diverse informatii despre lore, ai stats-uri, ai optiuni de dialog, ai toate lucrurile necesare pentru un RPG clasic. Dar va fi oare Dragon Age un RPG bun? Pana acum, pare promitator, si daca esti fan BG2 sau BioWare in general, ai fi un fraier sa nu-l incerci. Revin cu impresii dupa ce termin jocul, sau il dezinstalez din frustrare ca mi-am facut un build e caracter de cacat.”

Eu revin mai încolo, momentan încă joc, fucking love it. Povestea mea e diferită, am ales să-mi fac un human warrior.

Ok. Deci. N-am avut un început atât de romantic precum cel al elfului năzdrăvan, ci am preferat o abordare mai ca în basme. Aşa că am ales un human fighter, bine-nţeles, noble. Aşa că mi l-am customizat niţel pe Prâslea şi l-am numit Gerald. Că l-am făcut să semene puţin cu Gerald din The Witcher, alt RPG foarte drag mie şi nu numai.

Buuuun. Povestea începe frumos, cu un tată care mă roagă să am grijă de curte, cât timp e el plecat să înfrângă bestiile ce ameninţă din nou omenirea. Până una alta, m-am trezit cu un câine, pe care l-am botezat Vikingu, pentru că a dat dovadă de foarte mare curaj în lupta cu nişte şobolani giganţi. Stai puţin, parcă mă rugase tata ceva. Hmmm. Ah, da, tre’ să-i transmit un mesaj fratelui mai mare. Mă îndrept spre camera dânsului, mă dau la o domnişoară pe drum (nu scap nicio ocazie. Radu, în schimb, a descoperit că poate să se dea la fratele domnişoarei. Nu, n-avea personaj feminin), într-un final ajung, urmează un discurs eroic din partea fratelui şugubăţ, iar apoi mama mă trimite la culcare. Trec peste şi nu înjur, că doar sunt nobil şi se presupune că am maniere… deocamdată. Mă trezeşte blestematul de Viking din somn, latră ca nebunul la uşă. Hopa, mă trezesc că intră 2 soldaţi înarmaţi peste mine, iar eu îi întâmpin în… chiloţi. Pauză. Aşa. Acum să mă îmbrac, heh, ce folositoare e pauza asta. Oricât de haioasă ar fi fost ipostaza, eu luptându-mă în chiloţi, armura rezistă mai bine la tăiş de sabie.

Trecem peste nişte bătaie, ajungem la tata, ceva roşu se scurge din el, ah, uite e sânge. Deci tata e pe ducă. Da’ nu se duce înainte să mă trimită cu un mesaj către frati-miu şi cu o dorinţă aprigă de răzbunare pe cei care ne-au trădat.

Am mai jucat niţel, dar nu vreau să dau spoilere, totuşi. Şi dacă nu înţelegeţi nimic din cele de mai sus, puneţi mâna pe joc. Este absolut fenomenal, RPG cum se făceau pe vremuri. Se vede că e marca BioWare, pentru că este, într-un singur cuvânt, “AWESOME!”. Deci jucaţi-l neapărat.

Votează articolul pe ftw.ro