Back On The Road

Tocmai ce-am lovit 3 baruri,  Woodstock, La Pirați și Argentin, sunt luat bine de tot, momentan vizitator în WestGate (revin cu poze), beau bere și depăn amintiri cu Radu, deci e de bine.

Ah, btw, cine-i Radu? Păi e una dintre persoanele care m-a susținut atunci când am plecat în Constanța, un bun prieten care m-a înțeles și a fost destul de amabil încât să mă ajute cu cazarea acolo. Momentan student în București, venit din Constanța, rocker declarat, cunoscător de muzică bună și filme și mai bune. Donșoarelor, săriți pe el. Deci, berea asta pe care o bem acum e în cinstea ta, Radule.
Mai dă-le-n pula mea de femei. Hai, și-n pula ta, să nu zici că-s bulangiu.

Hai noroc.

Revin.

editul de-a doua zi:

Ok, aveam ceva amintiri în ceaţă, cum că am postat pe blog aseară. Se pare că nu se înşelau.

Deci, seara a început în Woodstock, un băruleţ proaspăt deschis, pe strada Traian, fix lângă restaurantul Etiquette, între Foişor şi Hala Traian, cam pe la mijlocul distanţei. Muzica e destul de ok, berea e la preţ obişnuit, păcat că în afară de mine, Radu, barmanul şi încă vreo doi inşi care păreau de-ai casei, nu mai era nimeni. Probabil din cauză că încă n-a auzit lumea de el.

Mai departe, ne-am mutat La Piraţi, unde Radu s-a mirat că poate fi muzică atât de ok (Slayer, Death şi multe alte chestii faine) într-un loc cu oameni de cacao (mulţi emo-kizi, ceva lolite goth ce nu cred că aveau mai mult de 12 ani, de ne-am şi speriat naibii, am crezut că am intrat în vreo grădiniţă), dar per total, muzica a salvat barul.
De acolo, am hotărât să ne îndreptăm spre notoriul Argentin, să mai savurăm câteva halbe ieftine şi pe acolo, însă pe drum ne-am împiedicat de un târg cu ceva mâncăruri naturale, în curtea muzeului de istorie, parcă, unde ne-am împiedicat de o ţuică fiartă care ne-a uns pe suflet, şi o plăcintă cu brânză şi mărar care ne-a dat energia să mergem mai departe.

Am ajuns şi în Argentin, am consumat şi acolo o bere, după care ne-am tirat către casele noastre. Şi taman când mă pregăteam să pun un picior oarecum nesigur în tramvai, mă sună din nou Radu să mergem să mai bem o bere. Cum nu ştiam prin ce localuri să mai oprim, am decis să luăm 2 peturi şi să ne tirăm undeva la căldură, că afară deja nu prea mai era de stat, aşa că ne-am oprit în WestGate Studios, unde e rezident numitul Radu, la etajul 10. Eh, spre surprinderea mea, nu e chiar atât de rău acolo, pe cât zicea lumea. E la 2 minute de metrou, la 7-8 minute de mers pe jos de Auchan/Metro/ce dracu mai e pe acolo, deci practic găseşti cam tot ce ai nevoie, chit că e destul de departe de centrul oraşului. Preţurile sunt chiar rezonabile pentru condiţiile de acolo, garsonierele sunt utilate cu tot ce le trebuie, căldură e de poţi să dormi lejer în pantaloni scurţi, ş.a.m.d.. Mi s-a părut chiar foarte ok, şi din câte am înţeles, chiar se lucrează acolo, şi or să fie chestii gen piscină, teren de tenis şi tot felul de bunătăţuri. Peisajul de la balcon e mişto seara, dar deprimant ziua, o să mai dau un edit cu pozele pe care le-am făcut aseară.

Şi cam atât. Cheers.

laaater edit – pozele se văd ca dracu. nu le mai pun.