Back On The Road

Marea…

O întindere nesfârşită de albastru, ce ne încântă vara cu căldura ei. Am vorbit cu ea şi mi-a zis un secret. Ştii cum se încălzeşte vara? Îl ţine pe Soare toată noaptea captiv, în ea. Şi după aceea, dimineaţa, îi dă drumul. Era uşor să-ţi dai seama, doar l-ai văzut dimineaţa, ieşind zgribulit din apă, încercând să ajungă cât mai sus pe cer. I-ai făcut şi poze M-am uitat adineauri peste ele şi m-au făcut nostalgic. Ştiu când le-ai făcut… Stăteai unde am stat împreună, aşteptându-l să iasă, dar ceaţa l-a ascuns de privirea noastră. Doar că acum eu nu mai eram acolo, iar tu te bucurai singură de răsărit. Şi erai tristă, pentru că te gândeai la mine atunci şi la faptul că sunt departe. Şi te-am sunat, atunci, dar eram departe şi nu puteam vedea cum iese Soarele, n-aveam de unde să-i ştiu secretul, pentru că blocurile şi fumul din oraşul meu de departe mă împiedicau să-l văd. Dar îmi vorbeai şi îmi spuneai cum iese, iar eu puteam să-l văd mai uşor prin ochii tăi. În ochii mei aproape că apăruseră lacrimi, pentru că mi-aş fi dorit ca atunci să fi fost lângă tine, acolo, pe plajă, în locul nostru, şi să văd şi eu joaca pescăruşilor şi să desenez cu tine în nisip şi să culeg scoici cu tine şi pur şi simplu să te privesc sau să te ţin în braţe. Dar auzeam vocea ta şi chipul tău era în mintea mea şi eram un pic mai fericit…

Şi chipul tău era mereu în mintea mea, la orice distanţă aş fi fost. Şi îmi doream mereu să fiu lângă tine. Marea… mi-e dor de ea. Trebuie să mergem neapărat să o vedem, să-i facem o vizită. Marea ne-a legat, încă din seara aia, oferindu-ne priveliştea şi zgomotul de fond pe care ne-am bazat atmosfera… Era superbă în seara aia.

Distanţa…

Distanţa, prin definiţie, îi desparte pe oameni. Cu noi, a funcţionat un pic altfel, pentru că pe noi, distanţa ne-a unit încă de când ne-am cunoscut. Pentru că a a amplificat dorinţa. Îmi doream să fiu mai aproape de tine, îmi doream să te văd, şi ajungeam să fac cele mai nebuneşti lucruri ca să reuşesc asta. Nu-mi păsa cât de lungă era sau cât de greu era drumul, atâta timp cât la capătul lui ştiam că te găsesc pe tine. Am înfruntat-o şi n-am lăsat-o să ne despartă. Am parcurs-o şi am lăsat-o în urmă. Sunt încă nehotărât, dacă ne-a fost prietenă sau duşmană. Pentru că ne-a făcut să ne dorim unul pe celălalt, ştiindu-ne atât de departe, ne-a făcut să visăm şi să ne imaginăm, ne-a făcut să ne vrem din ce în ce mai mult, dar ne-a şi rănit pentru că nu ne-a lăsat să ne vedem pe cât de des ne-am fi dorit. Deşi, poate, asta a fost în avantajul nostru.

Luna…

În fiecare seară, o caut, încercând să o admir. Am văzut-o în toate formele ei, şi întotdeauna mi s-a părut a fi foarte frumoasă. Câteodată pur şi simplu stăteam minute în şir şi mă holbam la ea şi mă gândeam la tine. Luna ne-a unit şi ea. Lună plină în seara când ne-am sărutat pentru prima oară, îţi lumina chipul într-un mod divin, ca şi cum ai fi fost o zeiţă a nopţii, iar Luna îţi aparţinea. Plajă, mare, nisip şi doi tineri plini de dragoste în noapte, nu putea să lipsească o lună plină din peisaj. A făcut peisajul aproape perfect. Ar fi fost şi mai perfect dacă în loc de zecile de manele infecte s-ar fi auzit nişte cântece vechi, ştii tu de care. Dar nu pot să mă plâng.

Zeiţa…

Eşti tu. Zeiţa Lunii şi a Mării. Un chip perfect cu părul ondulat, o privire care exprimă o mie de sentimente pe minut şi în care mă pierd, buze moi, senzuale şi calde, un sărut care mă face să am pierderi temporare de memorie şi bătăi aprige de inimă, un parfum care mă ameţeşte de plăcere şi o piele catifelată şi foarte, foarte… sărutabilă. Şolduri unduitoare, coapse perfecte şi picioare superbe, abdomen adorabil şi sâni jucăuşi. Nici nu ştiu de unde să încep şi unde să termin, dar cred că am să las buzele mele să se ocupe de aspectul ăsta, pentru că ele descriu cel mai bine zonele care îmi plac. Un suflet cald şi răbdare multă, ai fost mereu alături de mine, chiar şi atunci când ţi-am greşit.

Viaţa…

Viaţa mea, cea pe care vreau să mi-o petrec alături de tine. E a ta.

Iubirea…

Pe care ţi-o port. O simt şi încerc să o exprim, dar un simplu “te iubesc”, câteodată n-ajunge. Dar ştii că o simt şi o arăt atât cât pot.

Sfârşitul…

Sfârşitul textului. Sper că ţi-a plăcut. Nu se vede luna în seara asta, sunt nori şi plouă. De fapt, toarnă cu găleata şi e frumos, pentru că geamul e acoperit de picături şi luminile se văd super. Da, ştiu că sunt un ciudat.

Dar sunt ciudatul tău.