Smiling like a killer

Motto: în spatele fiecărei ficțiuni stă cel puțin un strop de adevăr

Bună seara, doamnelor și domnilor. În seara asta vom vorbi despre crimă.

Întrebarea care ar trebui să se pună nu este “De ce?”, ci “Cum?”. Dar pentru distracția voastră, hai să răspundem și la prima.

An eggplant is just an eggplant, but meat is murder, and murder tastes really fucking good. (D. Leary)

Se spune că unii o fac să supraviețuiască. Alții pentru că le e foame. Alții pentru că religia sau politica le-a spus să o facă, iar alții o fac pentru că li s-a ordonat. Cei mai demenți o fac pentru distracție. Alții o fac pentru că le trezește anumite instincte sexuale. Alții o fac ca să se apere.
Părerea mea e că toate motivele de mai sus nu înseamnă absolut nimic. O facem pentru că e în sângele nostru și în natura noastră. În fiecare dintre noi zace un potențial ucigaș, așteptând să iasă la suprafață. Străinul care stă lângă tine în autobuz pare pașnic. Asta nu înseamnă că nu o să-ți înfigă un creion în ochi fără cea mai mică ezitare, poate chiar fără să-și dea seama ce face. Sau poate femeia pe care o iubești o să strângă din dinți în timp ce ți-o suge și o să te lase să sângerezi până mori. Străinul care asfaltează strada poate să-ți fută un târnăcop în cap, crăpându-ți țeasta și omorându-te pe loc. Sau, sau, sau.

În subconștientul fiecăruia zace o bestie care nu poate fi depistată. Clinic, sunt perfect normal. Cel puțin așa mi-au zis când am făcut ultimul test psihologic. Îmi venea să le zic că nu se pricep foarte bine la meseria pe care și-au ales-o. Orice om cu un iq un pic peste medie poate să păcălească un test psihologic. Da, știm că ți se cere să răspunzi cât se poate de sincer, dar tre să fii cel puțin tâmpit să bifezi că-ți place foarte mult focul. Sau că atunci când erai mic îți plăcea să chinui animale.
Oarecum ironic e că de-a lungul timpului au fost asasinați taman oamenii care ne învățau să trăim împreună, pașnic. Iisus, JFK, John Lennon, Martin Luther King și lista poate continua. În continuare Imagine rămâne o piesă foarte mișto.

Un om devine cu adevărat înfricoșător atunci când rămâne singur cu mintea sa. “Somnul rațiunii naște monștrii” este o expresie cât se poate de adevărată. Nu există arme de distrugere în masă, există oameni care distrug în masă. Cele mai crude lucruri săvârșite vreodată au fost săvârșite de către oameni. Potențialul nostru distructiv este inimaginabil și este probabil unul din lucrurile pe care le avem care tinde către infinit. Pentru că nu poți număra metodele prin care poți chinui, tortura, ucide, distruge. Avem puterea de a rade de pe fața pământului absolut orice dorim. Dacă mi-e groază de ceva pe lumea asta, mi-e groază de potențialul propriei mele minți.

Poate că până la urmă ăsta este “păcatul strămoșesc” sau cum dracu îi zicea. Faptul că avem în noi instinctul de a ucide și nu putem scăpa de el sub niciun chip. Putem să încercăm să-l controlăm, să-l ignorăm, dar sunt absolut convins că, urmând cursul unor evenimente extraordinare, niciun om nu va ezita să ucidă pe altcineva. Ceva în minte va face “click” și o să se întâmple fără să-ți dai seama. Fără să clipești. Fără frică. Fără să eziți. O vei face. Indiferent cât de bun ai fost pe parcursul vieții. Indiferent cât de religios. Indiferent cât de tolerant. O vei face.

Și o vei face zâmbind.