Definiţii: “Bad Timing”
iulie 31, 2009 at 8:02 pm | In Proşti şi proaste | 2 CommentsTags: calculatoare, Proşti şi proaste, sursa
Deci. Dacă opresc un calculator, să-i schimb o sursă care mai are puţin şi ia foc, iar tu, scumpă şi suavă fiinţă care îţi faci genul de râs, şi începi să mă baţi la cap că nu poţi să listezi nu ştiu ce căcat de hârtie care oricum n-are nicio legătură cu ce fac eu, nu te mira când o să-ţi arunc o privire care te strânge de gât. Pe scurt, faptul că nu poţi tu să listezi o să intre la mine în topul priorităţilor undeva sub încălzirea globală, care e destul de jos în lista mea de priorităţi. Pe scurt, mă vezi că am treabă. Nu întreba ca proasta de ce am închis calculatorul. Am închis calculatorul pentru că sursa aia frigea în aşa hal încât mai avea puţin şi topea cablul de alimentare. Da’ tu oricum nu ştii ce e aia.
Bun. În al doilea rând, în loc să te plângi din 3 în 3 minute că e praf în birou, ai putea să pui dracu mâna să deschizi geamul, după cum ţi-am sugerat să faci prima oară când mi-ai zis că e praf în birou.
Ce dracu mă, e chiar atât de greu?
?
iulie 28, 2009 at 4:25 pm | In De zi cu zi | 2 CommentsTags: cocalari, De zi cu zi, lamuriri, motorhead
Pentru semnele de întrebare ce pot apărea prin capetele unora, ţin să dau nişte lămuriri.
- nu, n-a fost o greşeală ‘escapada’ mea de pe malul mării. A fost o experienţă de viaţă din care am avut destule de învăţat. Şi dacă acum n-o făceam, cât încă îmi permit şi sunt tânăr, când o făceam, la 40 de ani?
- da, dacă m-aş întoarce în timp, aş face aceleaşi alegeri, în punctul ăsta de vedere. dacă aş mai face aceeaşi chestie a doua oară? probabil, numai că aş sta foarte mult să mă gândesc înainte şi ar trebui să fie anumite elemente care să mă asigure că merită. altfel, aş sta în banca mea.
- nu, n-am regrete. Tot ce începe trebuie să se şi termine, e logic. În al doilea rând, e normal să nu dureze prea mult, e vârsta. În al treilea rând, da, a durut, pentru că nimeni nu m-a împiedicat să-mi pun speranţe şi să-mi fac iluzii, pentru că din nou, sunt încă tânăr, deci pot. Şi e normal să doară, pentru că au fost totuşi sentimente acolo. Multe.
- dacă am învăţat ceva? da, multe, dar n-am să stau să le înşir aici.
- da, am trăit, chiar dacă greu. şi am fost fericit.
- da, încă doare, dar se vindecă.
- da, a meritat fiecare secundă.
- nu, nu sunt sănătos la cap, dar presupun că ştiaţi deja asta. şi sincer, mă bucură.
Bun. Am lămurit şi cu asta. Mai departe.
De ce mai există oameni care dau drumul la manele pe telefon, în tramvai? De ce s-au inventat telefoanele la care poţi să asculţi muzică? Să-ţi trăiască ţie, nenea cocalaru, chiar n-ai bani de handsfree/căşti? Chiar nu mă interesează de telefonul tău şukar, aş da cu el de pământ cu cea mai mare bucurie. Ca şi cu tine, de altfel. În al doilea rând, cine dracu simte nevoia să-l asculte pe Guţă la 7 dimineaţa? Wtf? Şi lumea se întreabă de ce cad pe gânduri şi zâmbesc ciudat atunci când ascult “Smiling like a killer” a celor de la Motorhead.
Deocamdată atât.
Probleme? Neah.
iulie 26, 2009 at 12:55 pm | In Din plictiseală | Leave a CommentTags: bucuresti, cocalari, curve, Din plictiseală, frustrari, tigari, udrea
Frustrări. Bun. Hai să înşirăm.
1. Nu înţeleg de ce se tot încăpăţânează ăştia să scumpească într-una ţigările. Oameni buni, puteţi să puneţi orice fel de poze şi de anunţuri, puteţi să măriţi oricât preţul, la dracu, la nevoie, o să spargem case şi o să furăm ţigări. Omul a fumat şi va fuma în continuare. Omul are nevoie de vicii. Altfel ne-am plictisi prea tare. Heck, scoateţi o marcă de ţigări numită “Cancer”, al cărei pachet să fie negru şi cu un cap de mort, scrieţi acolo mare că garantează cancerul şi o să se vândă în draci. Chiar dacă vor muri oamenii pe capete, şi tot o să se vândă în draci. De fapt, cu cât mor mai mulţi, cu atât o să crească vânzările.
Smokers love to smoke, period. Da, gustul e naşpa, da, mirosul e naşpa, dar cui îi pasă? E plăcerea aia pe care o ai când tragi fumul în piept şi îl simţi, punct. Dacă adaugi o bere sau o cafea pe lângă ţigară, deja te simţi mai bine.
2. Urăsc Bucureştiul vara. Cel mai de căcat loc în care poţi fi. Mergi pe stradă şi simţi că fierbi, la propriu. Dar hei, cui nu-i place asfaltul încins şi 60 de grade la nivelul solului? Noroc că a plouat naibii şi s-a răcorit. Încă vreo 2 zile de căldură şi mi se evapora ultimul neuron, de care trag cu dinţii de ceva vreme. Oricum e pe cale să moară de singurătate.
Şi că tot suntem la Bucureşti, urăsc Bucureştiul când plouă, pentru că devine un mare lac. Şi apropo, bag în morţii lor toţi primarii pe care i-a avut Bucureştiul de-a lungul timpului, în special pe ăştia din ultimii 20 de ani.
Nu, n-am nimic împotrivă să stau 10 luni blocat în trafic, ca să facă ei pasaje, dacă după aia circul mai bine. N-am nimic împotrivă să fie nuş câte mii de străzi şantiere în acelaşi timp şi n-am nimic împotrivă să-mi rup maşina-n două în gropile de pe străzile care ocolesc şantierele. Da’ să nu vă pună dracu’ să nu le terminaţi la timp. S-a auzit, domnu’ Oprescu sau care mai eşti primar? Poate luaţi măsuri, nu caşcaval, cum au făcut ceilalţi. Yeah, right.
3. Să-i fut în noroc pe toţi ţăranii care s-au văzut cu bani şi şi-au luat maşini de zeci-sute de mii de euro, cu sute de cai putere. Dobitocule, dacă îţi foloseşti cei 400 de cai depăşind o maşină pe Splai, ca după aia să pui frână bruscă în faţa mea, pentru că e coloană, nu înseamnă că eşti mare şofer. Înseamnă că eşti un dobitoc care o să facă praf frumuseţe de maşină într-o depăşire pe contrasens, după ce o să omori cel puţin 3 persoane. Pentru că eşti prost şi habar-n-ai să conduci. Da pula ta, ai sute de cai, tre’ să te dai mare, nu? Marş. La fel şi pentru băieţii care îşi iau rable de afară, nu mai au bani să le înmatriculeze, dar ei sunt plini de impresii şi tot aşa, mari şoferi. Marş şi vouă.
3. Urări de bine doamnelor Udrea, Ridzi şi Plăcintă. Fetelor, io vă înţeleg că sunteţi obişnuite să tocaţi bani, că la asta vă pricepeţi cel mai bine. Acu’, că v-aţi văzut ministre, nuş dacă e un fel de nevoie de a vă răzbuna, tocând banii statului, dar nu e frumos. Înţeleg că sunteţi frustrate, aţi supt-o ani de zile ca să tocaţi banii fraierilor de lângă voi, iar acum v-aţi gândit să daţi şi voi un pic la muie tocând banii contribuabililor, dar s-ar putea ca într-o zi fraierii de contribuabili să se prindă şi să se inverseze situaţia. După care veţi ajunge iarăşi cu botul la celălalt capăt al sulii.
4. Din plictiseală, am început să mă uit la Clanul Soprano. Impresii? Dacă aş avea un pistol, n-aş avea nevoie de Prozac. Punct. Dar apreciez într-un fel comicul situaţiei. În rest, nu pot să zic că mi se pare cine ştie ce. Cel puţin deocamdată.
5. Cum pula mea poţi, ca bărbat, să porţi tricou roz şi scris cu sclipici? And then again, nu înţeleg de ce toţi obezii au tricou cu “I fuck on the first date”. Amice, nu eşti amuzant deloc. Eşti penibil. Pe lângă tona pe care o cântăreşti, tricoul ăla e unul dintre motivele pentru care nu ai niciodată “first dates”. Grow the fuck up. And then again, nu înţeleg de ce mai există specimene care poartă tricouri/maieuri cu “GIGOLO ITALIANO 800$”. WTF? Pe bune, cine a scos tricourile alea ar trebui târât în pielea goală în public, apoi împuşcat. Ca şi toţi cei care le poartă.
Pauză. To be continued, I guess.
p.s. Coke Live la Târgu Mureş? Nine Inch Nails şi Prodigy… la Târgu Mureş. ‘Tu-vă-n gură de unguri.
Vorbe de duh
iulie 25, 2009 at 4:01 pm | In Vorbe de duh | 7 CommentsTags: denis leary, stand-up, Vorbe de duh
“We live to do three things: fuck, eat and sleep. In that order. And all in between we’ll do whatever you want, we’ll buy you tampons, whatever the fuck you want. As long as you fuck us and feed us. And let us sleep a little. We’ll build you a fucking house! We’ll fuck you when you have a cold, we don’t care!”
Citire de la Denis Leary.
Depresia…
iulie 21, 2009 at 9:34 pm | In De zi cu zi | 4 CommentsTags: De zi cu zi, depresie
Mă deprimi. Mă deprimi şi mă enervezi, pentru că nu mă laşi să fiu eu. Mă chinui şi mă frământ, şi orice aş încerca să fac nu reuşesc să scap. Mă enervezi pentru că nu mă laşi să plec. Mă enervezi pentru că nu pleci tu.
Chiar dacă, acum, n-ai nicio vină, iar toate astea se întâmplă în capul meu, fără ca tu să ştii.
Câteodată simt că o iau razna, dar nu cedez, oricât de tentant ar părea uneori să-mi pierd minţile.
Mă deprimă faptul că încă sunt acolo, în capul ăsta mare al meu, chiar dacă am plecat de ceva vreme şi m-am apucat de alte lucruri. O mare parte din mine a rămas acolo şi nu ştiu cum să o aduc înapoi.
Mă învârt şi mă agit şi nu-mi găsesc locul. Uneori am senzaţia că sunt într-un vis urât şi tot aştept să mă trezesc.
A început.
Faza I.
Depresia.
Aimee Mann – One
iulie 21, 2009 at 9:14 pm | In Melodii de mood | Leave a CommentTags: aimee mann, Melodii de mood, muzica
Încă o melodie de mood. Google it if you wanna hear it.
Lyrics:
One is the loneliest number
That you’ll ever do
Two can be as bad as one
It’s the loneliest number since the number one
No is the saddest experience
You’ll ever know
Yes, it’s the saddest experience
You’ll ever know
Because one is the loneliest number
That’ll you’ll ever do
One is the loneliest number
That you’ll ever know
It’s just no good anymore
Since you went away
Now I spend my time
Just making rhymes
Of Yesterday
Because one is the loneliest number
That you’ll ever do
One is the loneliest number
That you’ll ever know
One is the loneliest number
One is the loneliest number
One is the loneliest number
That you’ll ever do
One is the loneliest number
Much much worse than two
One is a number divided by two
mindless monologue 3
iulie 17, 2009 at 8:48 pm | In Din plictiseală | Leave a CommentTags: Din plictiseală, fuck, mindless monologue, monolog
Vorba lungă, sărăcia omului.
Încă o glumă proastă.
Nimic n-are sens, în aparenţă.
E linişte. Prea linişte. Vreau zgomot, vreau haos. Vreau să stingă cineva focul şi să aprindă altul. Flash-uri şi memories ale unor timpuri trecute ce nu mai contează. Dar nu există nimic care să nu mai conteze.
La dracu, nu încerca să înţelegi, nu încerca să mă înţelegi, n-ai să poţi. Nu e nimic de înţeles aici, mergi mai departe.
Razna. De fapt vreau linişte. Dintr-un punct de vedere şi din altele.
Un fel de, cum ar zice Crews:
“-There’s a big difference between what I want and what I need.
- What do you want?
-A peaceful soul.
-And what do you need?
-A bigger gun.”
Nu contează cine e Crews. Un fel de, cum ziceam. Problema e că nu mai ştiu ce vreau şi am doar o vagă idee de ce-aş avea nevoie. Din nou, în unele privinţe, nu în toate.
Cumva, în gândurile mele e ordine, chiar dacă par complet incoerent.
mindless monologue, partea a 3-a, presupun. parcă celelalte erau mai puţin mindless decât e ăsta.
să le ia naiba pe toate, oricum nu mai contează.
cald… dar n-o să mai fie niciodată atât de cald. Iar în final, după ce tragem linie, nu rămâne decât o ultimă concluzie, singurul lucru pe care mai pot să îl spun.
Fuck.
Today…
iulie 5, 2009 at 9:16 pm | In De zi cu zi | Leave a CommentTags: adio, astazi, De zi cu zi
Today, I’m putting the past behind me. Letting it go.
Today, I’m starting over.
Letting everything that was behind, because it doesn’t matter anymore.
Looking forward to what the future will bring.
Today, I’m saying I’m better than You. I’ll always be better than you. Laugh it off, you’ll realise it one day, when the time will come.
No questions asked, I’m not giving answers, I don’t want answers. Just leaving it plain and simple, I’m tired of explanations.
Tired of mindfucks.
I’ve found my road.
Today I’m saying goodbye.
And today I’m saying hello.
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.