2008 septembrie « Back On The Road

Dimineţi de septembrie (II)

“Degetele se plimbă pe spatele tău, ca o adiere de vânt, dându-ţi fiori de plăcere, în timp ce buze moi şi o răsuflare caldă îţi ating ceafa şi umerii. Un mormăit şi o şoaptă în urechea ta îţi spun “neaţa”. Te întorci, îmi vezi focul din priviri şi îl stingi cu un sărut, lung şi din ce în ce mai fierbinte. Mă tragi deasupra ta şi mă înlănţuieşti, mă zgârii uşor pe spate în timp ce-mi muşti buzele. Mă uit în ochii tăi şi văd acea privire sălbatică, plină de dorinţă, plină de foc. Ai scăpat de orice fel de inhibiţii, iar inocenţa din ochii tăi s-a dat la o parte şi a făcut loc pasiunii şi dorinţei.
Şi mă transform în vampirul pe care ţi-l doreai, iar colţii mei încep să se plimbe pe gâtul tău, atingându-te, tachinându-te, făcându-te să visezi şi să gemi, aşteptând muşcătura…
Şi muşcătura vine, dar nu era cea la care te aşteptai. E mult mai puternică şi mult mai intensă, o mică durere, dar în scurt timp, valuri de căldură îţi inundă trupul, de sus până jos, făcându-te să gemi, făcându-te să ţipi, făcându-te să tremuri, făcându-te să vibrezi în timp ce îţi pierzi minţile de plăcere. Apoi, sfârşită, adormi în braţele mele, în braţele vampirului.
Te trezeşti în miez de noapte, cu o sete pe care nu ţi-o poţi explica, o sete pe care apa nu o satisface.
Intri în baie, te priveşti în oglindă, ochii îţi devin aurii strălucitori, ca de foc, iar apoi ţi se ivesc colţii. La început te sperii, iar apoi înţelegi. Vampirul te-a transformat, fără să-ţi dai seama, iar acum ai devenit a lui, ca el, împărtăşind amândoi nemurirea şi puterea. Vii în pat, mă trezeşti şi plecăm la vânătoare…”

Degetele se plimbă pe spatele tău, ca o adiere de vânt, dându-ţi fiori de plăcere, în timp ce buze moi şi o răsuflare caldă îţi ating ceafa şi umerii. Un mormăit şi o şoaptă în urechea ta îţi spun “neaţa”, trezindu-te din visul tău cu vampiri. Te întorci, îmi vezi focul din priviri şi îl stingi cu un sărut, lung şi din ce în ce mai fierbinte…

Dimineţi de septembrie…

septembrie 11, 2008 at 6:44 am | In Artistice | Leave a Comment
Tags: Artistice, dimineti de septembrie

Razele soarelui străbat printre jaluzele şi ne descoperă întinşi pe cearşafurile albastre de catifea, încă înlănţuiţi după un joc al dragostei, uzi şi încinşi, ne privim în ochi şi ne atingem buzele într-un sărut ce pare să dureze o veşnicie…

Îmi aprind o ţigară, în timp ce te privesc cum mergi goală spre bucătărie, admirându-ţi fiecare unduire, admirând fiecare curbă a trupului tău, admirând fiecare mişcare, în timp ce pui cafeaua la făcut şi începi să pregăteşti micul dejun.

Şi gândesc că eşti superbă, gândesc că eşti ca o zeiţă, iar eu am să te venerez ca atare. Îmi place să mă joc cu trupul tău, îmi place să ţi-l sărut, să-l ating, să-l mângâi… Pielea ta pare făcută din catifea, la fel ca şi cearşafurile pe care stăm.

Îmi place când te lipeşti seara de mine, aşteptând să te ţin strâns în braţe, să te ţin ca şi cum n-am să-ţi dau niciodată drumul. Ador felul în care părul tău se aşează pe mine, când te ţin în braţe. Ador să te văd atunci când abia te trezeşti, dimineaţa şi ador reacţiile trupului tău la atingerile mele, la acea oră matinală.

Îmi plac inocenţa şi puritatea ta. Îmi place focul din privirile tale şi pasiunea care te cuprinde atunci când te fac să mă doreşti. Îmi place când te transformi din copila inocentă în acea femme fatale, plină de dorinţă şi pasiune, sigură pe ea, care ştie ce o face să se simtă bine, dornică de simţiri şi trăiri intense, fierbinţi.

În timp ce contemplez toate astea, nici nu observ că te-ai îmbrăcat. Lenjeria intimă din dantelă albă şi un tricou de-al meu, ce stă larg pe tine şi nu pot să nu gândesc că eşti incredibil de sexy. E ziua noastră liberă şi o vom petrece în pat, iubire.

Aduci micul dejun şi cafeaua, le aşezi pe noptieră şi începi să mă hrăneşti, în timp ce dau drumul la televizor. Insişti să mă opresc la desene animate. Heh, ia uite, Tom şi Jerry. Oricum e sâmbătă dimineaţă şi nu mai găsim altceva la televizor.

Terminăm de mâncat, îmi aprind o ţigară, beau o gură de cafea şi mă uit la cum bat razele soarelui pe coapsele tale nurlii şi în şuviţele tale roşcate… mă ridic din pat, ridic jaluzelele şi deschid geamul. Te privesc cum te înfiori atunci când te atinge aerul răcoros dintr-o dimineaţă de septembrie…

Mă întorc înapoi în cearşafurile noastre de catifea, te iau în braţe şi te sărut şi reluăm visul pe care îl ştii atât de bine…

And so, the story begins… (intro)

septembrie 5, 2008 at 9:03 pm | In De zi cu zi | Leave a Comment
Tags: De zi cu zi, dragoste, poveste

Ne-am cunoscut sub clar de lună, lângă mare. Şi fără să ne dăm seama, furaţi de peisaj, a început o poveste în jurul nostru. Povestea noastră, scrisă de destin.

Însă până acum nu s-a scris decât introducerea. Plină de pasiune şi de foc, plină de dorinţe nestăvilite, plină de dor şi de lacrimi, plină de bucurie şi durere. Dar n-a fost decât introducerea.

Povestea propriu-zisă abia începe.

L’aventure commence, mon amour.

Soon.