2008 iulie « Back On The Road

Mindless monologue

iulie 31, 2008 at 3:49 pm | In De zi cu zi | Leave a Comment
Tags: aberatii, Artistice, mindless monlogue, monolog

I’m all alone in the streets, walking towards the end of my humanity. The beast inside me awakens, desperately screaming and howling towards the moon, screaming for its lost love. It all turns into a cliche, but as usual, they’re always the good ones. You’ve seen and heard them a milion times, reading all that trashy love literature, because, isn’t the old one way too old to be read anymore. You’ve heard it one milion times in one milion songs and of course, you’ve seen it in all those shitty teen movies. It’s all crap, because it’s fun and games while you’re young and then it gets more and more depressing as you get older. Years pass, ages pass, and you’re still wishing and hoping you’ll get back together with your lost love, maybe the girl from your highshool, maybe the girl from next door, doesn’t really matter, she’s always the one that you love desperately and she always loves others, because you’re too fucking dumb to tell her. Because you’re a coward, of course, aren’t we all? And then you think that life sucks and there’s no reason to live anymore and you put a bullet in your head, if you live in America. If not, there always are good ways for a suicide. You can cut your wrists in the bathtub, but that’s too messy and it takes too long. You can take 20 diazepam’s with one sip of whisky on the rocks and end it in style. Or you can hang yourself in your father’s garage. Or just get on a bycicle and ride around through the town, you’re surely gonna get hit by a speeding car, because there are thousands of them.
That’s if you’re dumb enough to do that.
One of the most impressive quotes in one of my favourite shows sounded like this:
Daughter: “When does the pain go away?” (reffering to the broken heart pain”
Father: “If you’re lucky enough, never.”
So true, so goddamn true.
But hey. You’re young and confused and hormones go crazy all inside you and you don’t give a fuck. Or at least that’s what you think. But then you meet more and more girls, and each and every one of them is awesome, if you’re lucky enough. And then you start to get pissed and depressed and wonder, what the fuck is going on and why are you so goddamn pissed and confused? Because, you idiot, you fell a little bit in love with each and every one, and you can’t make your bloody choice. Even if you know what the correct choice would be, you wouldn’t do it. And you’re stressed out and you can’t sleep and you’re wondering.
Tell you what. Pick the one your heart tells you to. Pick the one that you know for sure, will make you the happiest man alive. And especially, pick the one that you can make happy, so that you can keep her.
And hold on to her and don’t dissapoint her. And grab on to her and love her. And if you really are lucky, she’s gonna be with you untill the end of your days. And if you’re not that lucky, at least you’ll have some fun.

Do not try to make a point out of this text. It has none. My head hurts, I’m confused, I can’t sleep and I’m sick and tired.

Thank you and good night.

Random thoughts 2

iulie 30, 2008 at 9:26 am | In De zi cu zi | Leave a Comment
Tags: aberatii, De zi cu zi, ganduri, marea, random

2 zile. Încă 2 zile şi vine pauza.
Al doilea concediu. Poate ăsta chiar o să fie de odihnă. Pentru că sunt nedormit şi stresat, pentru că la serviciu a fost un calvar până acu vreo 2 zile, când s-au mai liniştit lucrurile. Pentru că sunt un indecis, cu toate că ştiu ce ar fi bine să fac. Pentru că mă doare capul în continuare de bubuie.

Se pare că o duc foarte prost de câteva zile încoace. Nu e o tendinţă emo, staţi liniştiţi, n-o să-mi tai venele, dau foc la coaie şi/sau arunc să mă înec în mare. Da, plec din nou la mare. Ori, dacă data trecută am căutat cât mai mult zgomot, acum o să caut cât mai multă linişte. Eu, o sticlă de bere şi plaja. More than enough. Măcar o seară. Să-mi limpezesc creierii. Să mi-i limpezesc, bă, nu să mi-i zbor, nu mai zâmbiţi pe sub mustăţi.

Vă mai scriu când mă întorc.

Random thoughts

iulie 29, 2008 at 7:10 pm | In De zi cu zi | Leave a Comment
Tags: aberatii, De zi cu zi, ganduri, random

Mă doare capul de-mi plezneşte, de la nervi şi nu sunt în stare să pun două idei cap la cap.
Just a few thoughts:

Bucharest, take a fucking chill pill. You suck. Everybody should just fucking relax.

Damn, I wanna talk to you. Tell you what’s on my fucked up mind. Answer yer fucking phone and go out with me. Just give me a fucking chance.

It sucks to fall lil’ bit in love with every awesome girl you meet. Even if it’s for 10 minutes or 10 years.

It sucks to wait for 4 years and still don’t get a chance.

Miss the other girl too. And that’s fucking up my head even more. Don’t fucking ask. I’m all fucked up.

I need one short special moment of loneliness, to clear my head. Then decisions can be made.

Fuck, decisions were already made since the day I’ve layed my eyes on her.

And over and over again.

Gotta sleep.

Legi şi reguli

iulie 27, 2008 at 8:51 pm | In Vorbe de duh | Leave a Comment
Tags: legi, murphy, reguli, Vorbe de duh

Legea lui Dow:

Într-o ierarhie, cu cât nivelul e mai ridicat, cu atât confuzia e mai mare.

Cele 10 reguli ale managerului de proiect după Spark:

1. Caută să pari extraordinar de important.
2. Încearcă să fii văzut alături de oameni importanţi.
3. Vorbeşte cu autoritate; totuşi, insistă doar asupra datelor evidente şi confirmate.
4. Nu intra în controverse, dar dacă eşti încolţit pune o întrebare irelevantă şi lasă-te în scaun cu un zâmbet mulţumit, în timp ce adversarul încearcă să-şi dea seama ce se întâmplă – iar pe urmă schimbă repede subiectul.
5. Ascultă atent cât timp ceilalţi dezbat problema. Axează-te asupra unui fleac şi insistă pe el până-i îngropi.
6. Dacă un subaltern îţi pune o întrebare pertinentă, uită-te la el de parcă şi-ar fi pierdut minţile. Când îşi coboară privirea, pune-i aceeaşi întrebare uşor schimbată.
7. Obţine un proiect strălucit, dar fereşte-te de prim plan sau de lumina reflectoarelor.
8. Ieşi din birou cu pas vioi – scapi astfel de cea mai mare parte a întrebărilor puse de subalterni şi de superiori.
9. Ţine întotdeauna uşa biroului închisă. Musafirii devin precauţi, iar tu dai mereu impresia că eşti în toiul unei discuţii importante.
10. Dă numai ordine verbale. Nu scrie nimic din ce ar putea deveni compromiţător.

Legea lui Jones:

Cel care poate zâmbi când lucrurile merg prost a găsit pe cineva pe care poate să dea vina.

Legea formării subcomisiilor după Matilda:

Dacă ieşi din sală, eşti ales.

Axioma lui Gourd:

Şedinţa este un eveniment care se desfăşoară când vine vremea să se piardă timpul.

Mai am, dar mi-e lene să mai transcriu.
Luate din “Legea lui Murphy”, de Arthur Bloch, editura Humanitas.
Vă recomand să o cumpăraţi.

Zeiţa

iulie 22, 2008 at 7:12 pm | In Artistice | Leave a Comment
Tags: Artistice, iubire, marea, zeita, zeita lunii si a marii

Disclaimer: întâmplările din această poveste sunt ficţiune şi trebuiesc tratate ca atare. orice asemănare cu întâmplări sau locuri reale este pur întâmplătoare.

Era linişte şi era întuneric şi tot ce auzeai erau marea şi şoaptele mele şi cândva ai vrut zgomot, însă acum ţi-ai fi dorit mai multă linişte. Şi eram eu şi erai tu şi în spatele nostru marea şi în faţa noastră luna plină şi hotelul ăla care arăta ca Titanicul, iar lângă noi era sticla de gin, blestemata aia de sticlă de gin.
Şi mă uitam la tine în lumina lunii, o, tu, regină a damnaţilor, superbă creatură a nopţii. Şi îţi şopteam şi mă uitam în ochii tăi şi mă gândeam că sunt un biet muritor şi omoară-mă acum sau ţine-mă în viaţă, mi-e indiferent, nu-mi mai trebuie nimic. Şi mă uitam departe pe mare şi vedeam flăcări şi flăcările se reflectau în ochii mei şi ochii mei se reflectau în ochii tăi şi noi ne reflectam în mare. Şi tu, zeiţă a mării, îmi zâmbeai şi îmi şopteai şi îmi mângâiai chipul, tu, zeiţă, iar eu un biet muritor mă uitam în ochii tăi şi mă înălţam lângă tine.

Iar acum eu sunt aici, singur, iar tu ai rămas cu marea şi cu luna plină, ai rămas, zeiţă, departe, stăpână asupra mării şi asupra lunii şi asupra nopţii şi asupra lumii. Şi mă întreb dacă mă vezi, în lumina lunii, în distanţă, dacă veghezi asupra mea, dacă îţi mai aminteşti. Dacă mai ţii minte seara aia şi marea şi luna plină şi blestematul ăla de hotel care arăta ca Titanicul, când îl priveai dintr-un anumit unghi, îţi mai aminteşti, îţi mai aminteşti tu oare, zeiţă, sau ai uitat? Şi blestemata de sticlă de gin şi flăcările din distanţă şi flăcările din noi?
O, tu, zeiţă a nopţii, regină a damnaţilor, stăpână peste sufletele păcătoşilor şi peste mare şi peste lună, mă închin la picioarele tale, zeiţă, şi te implor să mă iei sau să mă cruţi, să mă iei în lumea ta sau să mă laşi să plec.

Şi am plecat, zeiţă, înapoi în lumea mea şi te-am lăsat, stăpână asupra nopţii mele şi asupra lunii mele şi asupra sufletului meu. Am plecat, zeiţă, departe, pentru că ştiu că nu mai aveai loc pe tronul tău. Şi mă întreb, zeiţă, dacă a fost aievea sau dacă a fost un vis. Şi zău dacă îmi pasă, zeiţă, pentru că în clipele alea am fost cel mai fericit om de pe pământ.

Acum sunt departe, înapoi în lumea mea, înapoi în locul în care aparţin, dar parcă acum locul ăla e ceva mai gol decât înainte. Dar nu-i nimic, zeiţă, nu vreau mai mult. Îţi mulţumesc.

Mulţumiri persoanelor care mi-au fost alături şi care m-au inspirat.

După concediu

iulie 22, 2008 at 1:10 am | In De zi cu zi | Leave a Comment
Tags: betie, concediu, De zi cu zi, vacanta, zeita

După câteva nopţi în care nu am dormit, două energizante şi o cafea, un concediu care se termină miercuri, stau şi privesc pe geam la luminile care se văd cât e câmpia de lungă şi de lată. Nu, nu stau la ţară, stau în Rahova. Adică, mă rog, cam tot aia.

Bag pula, sunt obosit mort, dar n-am somn şi mă mir că organismul încă face faţă. Eh, fuck it, sunt tânăr, n-o să mor, că nu-s emo.
Constanţa e mişto şi de căcat în acelaşi timp. E mişto că sunt fete faine, iar aici nu mă refer la turiste, e mişto că e rockotecă, un loc mult mai obscur decât Jackul autohton, e mişto că e băutura ieftină, dacă mai eşti în stare să-ţi dai seama cât cheltui pe ea şi mai e mişto că e fix pe mal de mare şi de orice punct al ei ai pleca, în maxim 30 de minute ajungi pe plajă.

Concediul a fost iarăşi mişto şi de căcat în acelaşi timp. A fost uber-fain la munte, a fost mişto şi la mare până la un anumit punct. În fine, atâta timp cât am rămas cu ceva amintiri plăcute, n-am de ce să mă plâng. Au fost momente bune şi momente nasoale. Mi-am făcut material pentru scris ceva short story, cândva curând, când o să fiu mai odihnit. Sau poate o scriu chiar azi, fuck knows.

Putea să fie mai bine. Poate altădată. Zici c’est la vie şi le fuţi muma-n cur de franţuzi.

Câteva dedicaţii:
Mihnea: coane, scuze pentru seara aia, dar deh, aşa e când nu afli istoria. sper că e totul ok.
Radu: mersi pentru cazare. ai tăi sunt de treabă şi maică-ta face sarmale bune.
Ana (sora lui Radu): nu-i mai lăsa pe ăia de la hotelul lui peşte să-şi bată joc de tine.
Meetzer: scoate-ţi naibii pâlnia din gât, că de-aia te îmbeţi din 2 beri.
.chester: eşti o curvă. ţi-era lene să vii la o bere.
Sonia: eşti o tipă faină. really nice knowing you, and thank you for inspiring me.
Marco: ca să înveţi să joci biliard, tre’ să şi joci.
Radu (fratele lui Mihnea): Eşti dement.
Vick: e bine acasă. btw, ţi-am zis eu că-ţi trece măseaua dacă-i dai cu alcool.

Dacă am uitat pe câţiva, asta e, I was drunk.

Un mic fragment din short story, and don’t worry, o să fie pură ficţiune.

Şi marea şi luna plină şi blestematul de hotel care arăta ca Titanicul, când îl priveai dintr-un anumit unghi, îţi mai aminteşti tu oare, îţi mai aminteşti, sau mai bine uiţi?

Peste o oră răsare soarele.
Mă duc să mă culc. Noapte bună.

edit – ia uite ce mai caută lumea la mine pe blog:
“Numai Poze cu secretara fututa la birou”

…

Concediu

iulie 11, 2008 at 6:42 am | In De zi cu zi | Leave a Comment
Tags: betie, concediu, De zi cu zi, vacanta

Cu profundă părere de rău că n-am scris mai mult în ultima vreme, ţin să vă anunţ că probabil va urma o perioadă în care blogul va rămâne neactualizat, din moment ce iau concediu. Şi din moment ce iau concediu, nu prea o să ajung în faţa calculatorului.
Deci şi prin urmare, diseară subsemnatul, Adrian of Zinj, Vick, Numby şi Ciprian ne luăm tălpăşiţa şi ne cărăm pe munţi, de unde vom reveni mai mult sau mai puţin treji, duminică seara. Asta dacă n-om da de nişte urşi cu foamea-n glandă, hotărâţi să ne facă felul.

După care, de marţi dimineaţă, mă tirez spre tărâmuri mai însorite, anume spre marea care mă aşteaptă, caldă ca o ciorbă. Şi unde mă mai aşteaptă Mihnea, Radu, Marco şi Sonia şi alţii să ne dea de băut şi să primească de băut. Deci 7 zile, 7 nopţi de bere rece, apă caldă şi fete cât mai goale. O pauză meritată.

In other news, am o nouă colegă de birou. Face în curând 19 ani, abia a terminat cu bacul şi e frumuşică foc. Deci când mă întorc, e neapărat rost de invitat în oraş.

So, vă urez tuturor vacanţă plăcută.
Poate mai trag un post luni, înainte să plec, în funcţie de starea de ebrietate şi de chef.

Have a nice holiday. I know I will.

Leapşa

iulie 10, 2008 at 8:06 pm | In Din plictiseală | Leave a Comment
Tags: Din plictiseală, leapsa, prostii

De la Kate

8 gânduri.

1. intru în concediu. Yay.
2. Plec la munte în week-end.
3.Mi-e somn de pic.
4. Vreau o bere.
5. Noua mea colegă e drăguţă foc.
6. Nu există senzaţie ca cea pe care o ai când conduci noaptea.
7. Noua mea colegă e drăguţă foc.
8. Când mă întorc din concediu, o scot în oraş. Hard Rock Cafe, maybe.

Dau mai departe lui Mihnea. Şi lui Mafio.

Back On The Road

iulie 1, 2008 at 7:12 pm | In De zi cu zi | 1 Comment
Tags: back on the road, De zi cu zi, itp, renault, revizie

Finally. După 2 luni de aşteptare, a ieşit maşina din service. So, I’m back on the road, baby, where I belong.

Btw, să mă fut pe sistemul anti-furt al Renault. Au o fază de tot căcatul, anume, după ce a fost scoasă bateria sau chestii de genul ăsta, tre’ să bagi nuş ce cod la casetofon, ca să-ţi meargă muzica. Eh, am codul ăla din părţi. M-am uitat prin carte, tre’ să sun la reprezentanţa Renault de la care am luat maşina, să le zic seria maşinii, iar ei îmi zic codul. Cineva mi-a zis că s-ar putea să ceară şi bani pentru aşa ceva.
Yeah, nice work, genius. Sunteţi deştepţi rău. Sunt convins că dacă un hoţ ar fura maşina, ăsta ar fi primul lucru pe care l-ar face. Asta ar fi grija lui. Că nu-i merge casetofonul. Oameni deştepţi, ăştia de la Renault, ce să mai. I WANT MY MUSIC, DAMMIT.
În al doilea rând, ITP-ul meu a constat în 2 poze. Am aşteptat 2 ore să se elibereze, a venit rândul meu, a luat maşina, a parcat-o unde trebuia, s-a dat jos, a făcut 2 poze, le-a băgat în calculator, mi-a scris acolo pe talon ce şi cum, mi-a făcut factura şi la revedere. Nu tu probe ale frânelor, nu tu noxe, nimic. 2 poze. Într-adevăr, i-am dat ăluia 50 ron, ca să fiu sigur că-mi dă itp-ul in case shit happens, şi făceam eu ce e în neregulă după aia, mă aşteptam să-mi zică dacă mă lasă frânele în următorii 50 de km, sau îmi zboară vreo planetară sau îmi sare vreo roată. În fine, o să-i pun pe ăia să verifice toată maşina minuiţios la revizia de 60.000 km, pentru care o să fac programare mâine. Că doar o fac pe banii firmei. Which is cool.

Btw, de 2 luni, de când n-am mai condus, parcă s-au înmulţit tâmpiţii prin Bucureşti. Wtf. Ori nu mai sunt eu obişnuit, dracu ştie.

Probabil o să scriu mai des, pe viitor, cu cronici de prin trafic.