The Werewolf

I’m walking the streets through the night, hiding in the shadows. I’m the one that’s howling at the Moon, hoping that you’ll hear my scream and turn me back into a simple human, killing the beast within me. I’m screaming from deep within myself and my heart is tearing itself apart, thinking that you’re in someone else’s arms right now, and I’m wondering if you’d rather be in mine. And now the beast inside me is taking control of me, and the people around me get hurt, because I just can’t help myself. I need your touch, I need your heat, I need your soul, I need your love. And I’m walking through the night, trying to reach you, but you’re too far away. And the moon can’t hear me, and you’re too far away to save me.
And now I’m running away, running away from the ones who hunt me and away from my own conscience. Because what I do is wrong, but I just can’t help it, so I carry on. And I won’t stop untill I reach you, because I’ve just stopped caring about anything else, except you. Because the harder I try to take my mind off you, the more I think about you. You’re in my head during the day, you’re in my dreams in the night. And I’m not gonna stop untill I get to you, even if it’s the last time I’m gonna see you. And you’ll love me and help me escape the beast within me.
But untill then, I’ll be howling at the moon, I’ll be the stranger in the night, walking towards the beginning of my humanity.

Save me.

Mindless Monologue - part 2

I’m tired, I’m trying to fall asleep, but it’s hotter then hell, so there’s no chance of sleeping soon. It won’t be cool enough untill dawn, and then it’s gonna get even hotter. The city is on fire, and I’m sure there were flames 2 nights ago, during the Maiden concert. Too bad I wasn’t there, but hey, maybe next time.

Thing I’ve noticed about the city, it has a certain tendency of tearing itself apart. Street by street, car by car, person by person, everybody’s in a fucking rush, even if lots of people are away. Just running, angry and pissed at they know what, people don’t know how to just chill the fuck out and smile every once in a while.
I met a girl yesterday, or two days ago, fuck it, this late hour in the night confuses me. She still has the same problems she always had, and yet now she’s a lot more upset then she used to be, even if she doesn’t admit it. She’s far, far away, in her own world, and it broke my heart seeing the sadness and the emptiness in her eyes, especially knowing the time when you could see life fire in those eyes. Fire and joy and hunger for life. Now she’s grown and she’s lost the will for anything, because of some goddamn idiot of a relative. And my heart was once broken by this girl, but she was worth the suffering. I honestly hope that she’s gonna regain her happiness, sometime soon.

And I miss the romance. I have plenty of romance in my life, and I know how to enjoy it, but some people just send it down the trash. Not very nice of them. Romance should never be over-rated.

I also miss a certain vampire queen. We shared some nice moments, which I hope she won’t forget. I sure won’t.

And I miss the woman I’ve been wanting for years now. She was supposed to meet me, but she left town. But hey, I can wait, because I know the wait is worth it.

So here I am, late in the night, listening to some awesome music, thinking about the women that mean a lot to me, thinking about each moment that I had with them and still treasure. And there were some moments.

I wonder what my devilish girl is doing. Is she on some motorcycle, wandering at incredibly high speed, or is she in bed, with her fiancee? Heck, guess I’ll have to wait and find out.

And also, can’t fucking wait to move away from this fucking place, in my own apartment. Hopefully, the goal will be accomplished by the end of this year. Hopefully.

Mindless Monologue. Part 2.
Thank you and good night.

Mindless monologue

I’m all alone in the streets, walking towards the end of my humanity. The beast inside me awakens, desperately screaming and howling towards the moon, screaming for its lost love. It all turns into a cliche, but as usual, they’re always the good ones. You’ve seen and heard them a milion times, reading all that trashy love literature, because, isn’t the old one way too old to be read anymore. You’ve heard it one milion times in one milion songs and of course, you’ve seen it in all those shitty teen movies. It’s all crap, because it’s fun and games while you’re young and then it gets more and more depressing as you get older. Years pass, ages pass, and you’re still wishing and hoping you’ll get back together with your lost love, maybe the girl from your highshool, maybe the girl from next door, doesn’t really matter, she’s always the one that you love desperately and she always loves others, because you’re too fucking dumb to tell her. Because you’re a coward, of course, aren’t we all? And then you think that life sucks and there’s no reason to live anymore and you put a bullet in your head, if you live in America. If not, there always are good ways for a suicide. You can cut your wrists in the bathtub, but that’s too messy and it takes too long. You can take 20 diazepam’s with one sip of whisky on the rocks and end it in style. Or you can hang yourself in your father’s garage. Or just get on a bycicle and ride around through the town, you’re surely gonna get hit by a speeding car, because there are thousands of them.
That’s if you’re dumb enough to do that.
One of the most impressive quotes in one of my favourite shows sounded like this:
Daughter: “When does the pain go away?” (reffering to the broken heart pain”
Father: “If you’re lucky enough, never.”
So true, so goddamn true.
But hey. You’re young and confused and hormones go crazy all inside you and you don’t give a fuck. Or at least that’s what you think. But then you meet more and more girls, and each and every one of them is awesome, if you’re lucky enough. And then you start to get pissed and depressed and wonder, what the fuck is going on and why are you so goddamn pissed and confused? Because, you idiot, you fell a little bit in love with each and every one, and you can’t make your bloody choice. Even if you know what the correct choice would be, you wouldn’t do it. And you’re stressed out and you can’t sleep and you’re wondering.
Tell you what. Pick the one your heart tells you to. Pick the one that you know for sure, will make you the happiest man alive. And especially, pick the one that you can make happy, so that you can keep her.
And hold on to her and don’t dissapoint her. And grab on to her and love her. And if you really are lucky, she’s gonna be with you untill the end of your days. And if you’re not that lucky, at least you’ll have some fun.

Do not try to make a point out of this text. It has none. My head hurts, I’m confused, I can’t sleep and I’m sick and tired.

Thank you and good night.

Random thoughts 2

2 zile. Încă 2 zile şi vine pauza.
Al doilea concediu. Poate ăsta chiar o să fie de odihnă. Pentru că sunt nedormit şi stresat, pentru că la serviciu a fost un calvar până acu vreo 2 zile, când s-au mai liniştit lucrurile. Pentru că sunt un indecis, cu toate că ştiu ce ar fi bine să fac. Pentru că mă doare capul în continuare de bubuie.

Se pare că o duc foarte prost de câteva zile încoace. Nu e o tendinţă emo, staţi liniştiţi, n-o să-mi tai venele, dau foc la coaie şi/sau arunc să mă înec în mare. Da, plec din nou la mare. Ori, dacă data trecută am căutat cât mai mult zgomot, acum o să caut cât mai multă linişte. Eu, o sticlă de bere şi plaja. More than enough. Măcar o seară. Să-mi limpezesc creierii. Să mi-i limpezesc, bă, nu să mi-i zbor, nu mai zâmbiţi pe sub mustăţi.

Vă mai scriu când mă întorc.

Random thoughts

Mă doare capul de-mi plezneşte, de la nervi şi nu sunt în stare să pun două idei cap la cap.
Just a few thoughts:

Bucharest, take a fucking chill pill. You suck. Everybody should just fucking relax.

Damn, I wanna talk to you. Tell you what’s on my fucked up mind. Answer yer fucking phone and go out with me. Just give me a fucking chance.

It sucks to fall lil’ bit in love with every awesome girl you meet. Even if it’s for 10 minutes or 10 years.

It sucks to wait for 4 years and still don’t get a chance.

Miss the other girl too. And that’s fucking up my head even more. Don’t fucking ask. I’m all fucked up.

I need one short special moment of loneliness, to clear my head. Then decisions can be made.

Fuck, decisions were already made since the day I’ve layed my eyes on her.

And over and over again.

Gotta sleep.

Legi şi reguli

Legea lui Dow:

Într-o ierarhie, cu cât nivelul e mai ridicat, cu atât confuzia e mai mare.

Cele 10 reguli ale managerului de proiect după Spark:

1. Caută să pari extraordinar de important.
2. Încearcă să fii văzut alături de oameni importanţi.
3. Vorbeşte cu autoritate; totuşi, insistă doar asupra datelor evidente şi confirmate.
4. Nu intra în controverse, dar dacă eşti încolţit pune o întrebare irelevantă şi lasă-te în scaun cu un zâmbet mulţumit, în timp ce adversarul încearcă să-şi dea seama ce se întâmplă - iar pe urmă schimbă repede subiectul.
5. Ascultă atent cât timp ceilalţi dezbat problema. Axează-te asupra unui fleac şi insistă pe el până-i îngropi.
6. Dacă un subaltern îţi pune o întrebare pertinentă, uită-te la el de parcă şi-ar fi pierdut minţile. Când îşi coboară privirea, pune-i aceeaşi întrebare uşor schimbată.
7. Obţine un proiect strălucit, dar fereşte-te de prim plan sau de lumina reflectoarelor.
8. Ieşi din birou cu pas vioi - scapi astfel de cea mai mare parte a întrebărilor puse de subalterni şi de superiori.
9. Ţine întotdeauna uşa biroului închisă. Musafirii devin precauţi, iar tu dai mereu impresia că eşti în toiul unei discuţii importante.
10. Dă numai ordine verbale. Nu scrie nimic din ce ar putea deveni compromiţător.

Legea lui Jones:

Cel care poate zâmbi când lucrurile merg prost a găsit pe cineva pe care poate să dea vina.

Legea formării subcomisiilor după Matilda:

Dacă ieşi din sală, eşti ales.

Axioma lui Gourd:

Şedinţa este un eveniment care se desfăşoară când vine vremea să se piardă timpul.

Mai am, dar mi-e lene să mai transcriu.
Luate din “Legea lui Murphy”, de Arthur Bloch, editura Humanitas.
Vă recomand să o cumpăraţi.

Zeiţa

Disclaimer: întâmplările din această poveste sunt ficţiune şi trebuiesc tratate ca atare. orice asemănare cu întâmplări sau locuri reale este pur întâmplătoare.

Era linişte şi era întuneric şi tot ce auzeai erau marea şi şoaptele mele şi cândva ai vrut zgomot, însă acum ţi-ai fi dorit mai multă linişte. Şi eram eu şi erai tu şi în spatele nostru marea şi în faţa noastră luna plină şi hotelul ăla care arăta ca Titanicul, iar lângă noi era sticla de gin, blestemata aia de sticlă de gin.
Şi mă uitam la tine în lumina lunii, o, tu, regină a damnaţilor, superbă creatură a nopţii. Şi îţi şopteam şi mă uitam în ochii tăi şi mă gândeam că sunt un biet muritor şi omoară-mă acum sau ţine-mă în viaţă, mi-e indiferent, nu-mi mai trebuie nimic. Şi mă uitam departe pe mare şi vedeam flăcări şi flăcările se reflectau în ochii mei şi ochii mei se reflectau în ochii tăi şi noi ne reflectam în mare. Şi tu, zeiţă a mării, îmi zâmbeai şi îmi şopteai şi îmi mângâiai chipul, tu, zeiţă, iar eu un biet muritor mă uitam în ochii tăi şi mă înălţam lângă tine.

Iar acum eu sunt aici, singur, iar tu ai rămas cu marea şi cu luna plină, ai rămas, zeiţă, departe, stăpână asupra mării şi asupra lunii şi asupra nopţii şi asupra lumii. Şi mă întreb dacă mă vezi, în lumina lunii, în distanţă, dacă veghezi asupra mea, dacă îţi mai aminteşti. Dacă mai ţii minte seara aia şi marea şi luna plină şi blestematul ăla de hotel care arăta ca Titanicul, când îl priveai dintr-un anumit unghi, îţi mai aminteşti, îţi mai aminteşti tu oare, zeiţă, sau ai uitat? Şi blestemata de sticlă de gin şi flăcările din distanţă şi flăcările din noi?
O, tu, zeiţă a nopţii, regină a damnaţilor, stăpână peste sufletele păcătoşilor şi peste mare şi peste lună, mă închin la picioarele tale, zeiţă, şi te implor să mă iei sau să mă cruţi, să mă iei în lumea ta sau să mă laşi să plec.

Şi am plecat, zeiţă, înapoi în lumea mea şi te-am lăsat, stăpână asupra nopţii mele şi asupra lunii mele şi asupra sufletului meu. Am plecat, zeiţă, departe, pentru că ştiu că nu mai aveai loc pe tronul tău. Şi mă întreb, zeiţă, dacă a fost aievea sau dacă a fost un vis. Şi zău dacă îmi pasă, zeiţă, pentru că în clipele alea am fost cel mai fericit om de pe pământ.

Acum sunt departe, înapoi în lumea mea, înapoi în locul în care aparţin, dar parcă acum locul ăla e ceva mai gol decât înainte. Dar nu-i nimic, zeiţă, nu vreau mai mult. Îţi mulţumesc.

Mulţumiri persoanelor care mi-au fost alături şi care m-au inspirat.

După concediu

După câteva nopţi în care nu am dormit, două energizante şi o cafea, un concediu care se termină miercuri, stau şi privesc pe geam la luminile care se văd cât e câmpia de lungă şi de lată. Nu, nu stau la ţară, stau în Rahova. Adică, mă rog, cam tot aia.

Bag pula, sunt obosit mort, dar n-am somn şi mă mir că organismul încă face faţă. Eh, fuck it, sunt tânăr, n-o să mor, că nu-s emo.
Constanţa e mişto şi de căcat în acelaşi timp. E mişto că sunt fete faine, iar aici nu mă refer la turiste, e mişto că e rockotecă, un loc mult mai obscur decât Jackul autohton, e mişto că e băutura ieftină, dacă mai eşti în stare să-ţi dai seama cât cheltui pe ea şi mai e mişto că e fix pe mal de mare şi de orice punct al ei ai pleca, în maxim 30 de minute ajungi pe plajă.

Concediul a fost iarăşi mişto şi de căcat în acelaşi timp. A fost uber-fain la munte, a fost mişto şi la mare până la un anumit punct. În fine, atâta timp cât am rămas cu ceva amintiri plăcute, n-am de ce să mă plâng. Au fost momente bune şi momente nasoale. Mi-am făcut material pentru scris ceva short story, cândva curând, când o să fiu mai odihnit. Sau poate o scriu chiar azi, fuck knows.

Putea să fie mai bine. Poate altădată. Zici c’est la vie şi le fuţi muma-n cur de franţuzi.

Câteva dedicaţii:
Mihnea: coane, scuze pentru seara aia, dar deh, aşa e când nu afli istoria. sper că e totul ok.
Radu: mersi pentru cazare. ai tăi sunt de treabă şi maică-ta face sarmale bune.
Ana (sora lui Radu): nu-i mai lăsa pe ăia de la hotelul lui peşte să-şi bată joc de tine.
Meetzer: scoate-ţi naibii pâlnia din gât, că de-aia te îmbeţi din 2 beri.
.chester: eşti o curvă. ţi-era lene să vii la o bere.
Sonia: eşti o tipă faină. really nice knowing you, and thank you for inspiring me.
Marco: ca să înveţi să joci biliard, tre’ să şi joci.
Radu (fratele lui Mihnea): Eşti dement.
Vick: e bine acasă. btw, ţi-am zis eu că-ţi trece măseaua dacă-i dai cu alcool.

Dacă am uitat pe câţiva, asta e, I was drunk.

Un mic fragment din short story, and don’t worry, o să fie pură ficţiune.

Şi marea şi luna plină şi blestematul de hotel care arăta ca Titanicul, când îl priveai dintr-un anumit unghi, îţi mai aminteşti tu oare, îţi mai aminteşti, sau mai bine uiţi?

Peste o oră răsare soarele.
Mă duc să mă culc. Noapte bună.

edit - ia uite ce mai caută lumea la mine pe blog:
“Numai Poze cu secretara fututa la birou”

…

Concediu

Cu profundă părere de rău că n-am scris mai mult în ultima vreme, ţin să vă anunţ că probabil va urma o perioadă în care blogul va rămâne neactualizat, din moment ce iau concediu. Şi din moment ce iau concediu, nu prea o să ajung în faţa calculatorului.
Deci şi prin urmare, diseară subsemnatul, Adrian of Zinj, Vick, Numby şi Ciprian ne luăm tălpăşiţa şi ne cărăm pe munţi, de unde vom reveni mai mult sau mai puţin treji, duminică seara. Asta dacă n-om da de nişte urşi cu foamea-n glandă, hotărâţi să ne facă felul.

După care, de marţi dimineaţă, mă tirez spre tărâmuri mai însorite, anume spre marea care mă aşteaptă, caldă ca o ciorbă. Şi unde mă mai aşteaptă Mihnea, Radu, Marco şi Sonia şi alţii să ne dea de băut şi să primească de băut. Deci 7 zile, 7 nopţi de bere rece, apă caldă şi fete cât mai goale. O pauză meritată.

In other news, am o nouă colegă de birou. Face în curând 19 ani, abia a terminat cu bacul şi e frumuşică foc. Deci când mă întorc, e neapărat rost de invitat în oraş.

So, vă urez tuturor vacanţă plăcută.
Poate mai trag un post luni, înainte să plec, în funcţie de starea de ebrietate şi de chef.

Have a nice holiday. I know I will.

Leapşa

De la Kate

8 gânduri.

1. intru în concediu. Yay.
2. Plec la munte în week-end.
3.Mi-e somn de pic.
4. Vreau o bere.
5. Noua mea colegă e drăguţă foc.
6. Nu există senzaţie ca cea pe care o ai când conduci noaptea.
7. Noua mea colegă e drăguţă foc.
8. Când mă întorc din concediu, o scot în oraş. Hard Rock Cafe, maybe.

Dau mai departe lui Mihnea. Şi lui Mafio.